Dupa cum nu v-am spus in ultima vreme, avand drept scuza nesemnificativul fapt ca n-am mai avut acces la net + calculator, iaca un scurt update al situatiei:
Pe la jumatea lui martie patronii (de la sala de net unde lucram si eu si misteric) sustineau ca sala se va inchide curand, dar cel mai probabli dupa aprilie … Pe 27 martie au anuntat sa pe 1 aprilie trebuie sa fie totul terminat, sala golita .. shpe mii de chestii din subsol (monitoare defecte, calculatoare defecte, mese, scaune, etc.) urcate pe scari si .. duse … Cum cine sa le care ? Eu (reminder – bolnav de insuficienta cardiorespiratorie + recomandare clara “FARA EFORT FIZIC”), misteric (care tocmai recent isi luase tratament pentru o problema la piciorul stang cu recomandare medicala evitarea efortului fizic …) + Costin, al treilea “angajat” … Poftim ? Da, patronii stiau ca n-am voie efort fizic … stiau si de Florin (misteric) ca n-are voie … Unde credeti voi ca i-a durut pe ei ?
Sa revenim: Va ziceam in decembrie ce diagnostic am avut. Acu apare oarecum schimbat:
Insuficienta cardiaca congestiva clasa IV NYHA, cardiomiopatie dilatativa cu disfunctie sistolica severa, hipertensiune arteriala esentiala stadiul III grup de risc foarte inalt, dislipidemie, apnee.
Citind in cele 2 linkuri, ma cam ia groaza …
Pentru ca, fiindca si deoarece din 31 martie / 1 aprilie nu mai am servici .. si locuiam acolo, ca un fel de locuinta de la servici (conditii de hotel de minus 3 stele), deci nu mai am nici “casa” .. iar in loc de bomboana pe coliva dupa cele 2 enumerate mai sus, intre 1 si 12 aprilie (11 zile, data trecuta a durat doar 6 …) am fo internat si ca rezultat la iesire recomandate iar “fara eforturi fizice”, “fara stres” ..
Hehe, partea “frumoasa” abia acum incepe:
Ati retinut ce v-am zis mai sus ? Ca am lucrat la sala de net pana pe 1 aprilie cand nu mai era nimic ? Pai mi-au dat si cartea de munca … inchisa din 10 ianuarie cu 55b (“de comun acord”). Pe 12 ianuarie am intrebat pe unul din patroni “ce se mai aude, a ramas cartea de munca sau .. ?” Raspuns: “Stai linistit, totul e in ordine.”. Frumos, nu ? Adica adio ajutor de somaj ..
Vi s-au umflat venele la gat si deja va uitati catre sertarul unde e pistolul ? Hahahaha ! In cazul asta sa va mai spun si ca azi se face o luna intreaga de cand pe Florin (misteric) il plimba cu vorba ca maine, ca joi .. si nici acum nu i-au dat cartea de munca … adica a pierdut si el o luna din somaj deja …
Voi reveni maine (sper) cu amanunte despre cum si cu ce te ajuta statul roman (primarii, guvern, etc.) daca ai o situatie ca a mea …
Tags: homeless, obezitate, spital, stres cotidian
Nici n-a inceput bine anul asta nou, nici nu s-a uscat bine cerneala pe calendarele lui, ca evenimentele au si inceput sa dea buluc peste noi.
Tony Tecuceanu nu mai este printre noi. Avea doar 37 ani … promitea, ca actor, sa devina un nume – in 2006 era rasplatit cu premiul pentru cel mai bun actor la Gala tanarului actor – HOP.
Odihneste-te in pace, Tony.
Tags: a nu se uita, boli de plamani, obezitate, spital, urgenta
In ce priveste personalul, adica angajatii, sincer, s-a spulberat mitul “nu dai spaga, uita de tine”. Fireste, daca vrei servicii de clinica de lux privata, in primul rand iei loc la rezerva si apoi, eventual, cinstesti pe cine te ajuta, dar nu prea e nevoie …
In terapie intensiva se schimbau cearceafurile zilnic. In salon nu mi l-a schimbat 6-7 zile nimeni, dar imediat ce pleca cineva, erau inlocuite cele folosite. Sa fim seriosi, nici acasa nu schimba nimeni cearceafurile mai des …
Apoi oamenii de acolo is mai repede amabili decat acri, desi exista adesea tendinta de delasare si amanare. Pe undeva de inteles. Insa nu cred ca o spaga mi-ar fi adus mai repede un termometru …
………..
Cand am ajuns in rezerva, tocmai se elibera. Am fost singur in camera cu 4 paturi ..
Seara a sosit primul “coleg”: nea Gigi, un domn din Campulung care nu arata cei 60+ ani. Linistit, calm, nerepezit, tipul munteanului care nu se pierde usor cu firea.
Si se vedea clar ca e din alta lume decat eu sau altii. Provenienta dintr-un oras mic, ba chiar mai de la periferie – se regasea in traditionalismul relatiei sale cu familia. Era sunat de rude apropiate de cateva ori pe zi, cei doi copii ai lui care locuiesc in Bucuresti veneau zilnic pe la el cu de toate … se simtea in aer ca intre parinte si copil e o legatura tare.
Putin mai tarziu a aparut si colegul nr 2: Dan, un distins domn de cam 50 ani (zice el). O figura de om de arta, pictor, scenograf, ceva de genul, parerea mea. Nu s-a recomandat ce meserie are in clar, dar sunt sigur ca e ceva care are legatura cu o arta vizuala.
Doamnul Dan era “recidivist” aici. Mai fusese in 2005, cu stop cardiac. Acum .. nenea doctorul i-a “bagat” niste texte de mi s-a zburlit parul pe spinare (cand s-a apucat sa-mi zica mie, m-am ascuns sub perna …). Scurt pe 2, nea doftorul i-a transmis lui Dan ca ori lasa (aici e o lista lunga cu obiceiuri la care sa renunte), ori .. pardesiu de lemn. Cu varianta intermediara = transplant de inima. lol
Dane, daca citesti pe aici: sa moara calul lui Stefan ce Mare, daca te vad undeva prin Bucuresti (sau oriunde) ca fumezi .. te bat cu furtunul de la aspirator pana se rupe !!!
Al treilea personaj care ne-a umplut zilele in salon e un bosorog. Zamfir. Ne-a umplut zilele de nervi, mirosuri … Omul asta, de peste 80 ani, juca un teatru ca ne parea rau ca n-am platit bilete .. facea pe bolnavul grav, mima crize de Alzenheimer, se prefacea ca nu poate sa se miste, abera .. Ne-a disperat permanent cu “Fiti amabil, a scris in ziar de accidentul lui Adrian Nastase cu masina ? Era beat mort, l-au adus langa mine la reanimare …” .. Sau “Mi-au furat toate lucrurile care le aveam cand am venit aici, nu mai am nimic, haine, cheie de la casa si aveam un cojocel de piele ..” Pfff …
Cam atat, pe scurt, despre “aventura” mea la spitalul de urgenta.
Hai sa fim sanatosi !!
Tags: boli de inima, Bucuresti, fumat, obezitate, spital, stres cotidian, urgenta
Asa, dragii mosului, sa va zic azi despre locul unde mi-am petrecut cateva zile.
Primele amintiri coerente le am din salonul de terapie intensiva. Ca oricine care nu le are cu prezenta in spitale, am ramas crucit in prima faza la instituirea “arestului la domiciliu”. Adica in pat. N-ai voie nici sa te dai jos sa tragi o basina ..
Si astfel ajungem la prima proba din dosar, onorata instanta: patul.
Am dormit in viata in/pe tot soiul de paturi, cusete, scaune, saltele, fotolii, banci, mese …
Dar atata de incomod ca patul de la intensiva, mai rar. Nu mai pomernesc de faptul ca acele paturi sunt cu telecomanda si teoretic sa indoaie si apleaca in fel si chip : nu se mai indoaie si apleaca, sunt defecte de muuuult … Iar salteaua este un instrument de tortura.
In schimb, cald frate. Caldura cu nemiluita. Bun, mai ales ca sa compenseze cam-toate termopanele care sufera de lipsa de etansietate si intra niste alizee si curenti …
De curatenie .. da, e curat. Nu steril, nici dezinfectat non-stop, dar suficient sa dau punctaj pozitiv.
In mare, spitalul duce lipsa de multe. Fonduri, personal calificat, modernizari pe ici-colo, probabil ca nici administratia nu este zona cu cei mai destoinici oameni .. Ar fi multe de facut pe interioare, amenajari si imbunatatiri, dar … pana una alta, functioneaza ..
Si cu ocazia asta am hranit cateva zile si niste gugustiuci simpatici si tare speriosi :grin: pe pervazul geamului de la salon.
Maine, despre colegii pacienti si despre personalul medical.
Sa auzim de bine !
Tags: boli de inima, Bucuresti, fumat, obezitate, spital, stres cotidian, urgenta
Motto:
-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfărâmat!Nichita Stănescu (31.03.1933-13.12.1983), “Opere imperfecte” (1979)
Mi-ar fi placut, probabil, sa va tot scriu pe aici zilele astea despre cate in luna si-n stele si despre ce frumos va fi la vara sau ce destepti si bogati vom ajunge .. sau alte “sefe”-uri de genul asta.
Numa’ ca tanti Life are ea lista ei de prioritati. Si acolo se pare ca era in program sa mi se dea o laba peste bot ca prea ma vedeam nemuritor si rece.
Oricum, pe intelesul “lor”, chestiunea suna cam asa:
Edem pulmonar acut, cardiogen, survenit in context de puseu hipertensiv la care se adauga cardiomiopatie dilatativa cu disfunctie sistolica severa idiopatica 35%, cord marit in volum bla bla bla .. toate la pacient (adica eu) care poseda “multipli factori de risc cardiovasculari” !!
Mai pe romaneste:
Stop cardiorespirator, rezultat al multe adunate si trecute cu vederea, pe fond de insuficienta cardiaca, printre altele. Vreo 3 ore de reanimare, 2 zile de terapie intensiva si 6 zile de salon … si urmeaza convalescenta …
Si uite asa trebuie sa ma dau jos de pe piedestalul unde ma ridicasem singur la rang de nemuritor, crezand ca am trecut toate baremele si gata, am cale libera …
Zilele urmatoare va voi povesti incetisor despre toate si ce efect au avut asupra mea.
Pentru azi, afare de cele de mai sus, mai va spun doar atat:
Salvarea a stationat cam 15 minute (unii martori zic chiar 20) dupa ce au reusit sa ma urce in ea si pana sa porneasca spre spitalul de urgenta Floreasca.
Cica m-ar fi “stabilizat”.
Poate ..
Numai ca din momentul in care m-au saltat in ambulanta si le-am urlat ca nu vreau sa ma puna culcat pe spate ca o mierlesc – si pana tarziu cand mi-am revenit partial-temporar in reanimarea spitalului ..
din acest interval am doar o amintire care am impresia ca s-a printat pe interiorul pleoapelor :
m-am “vazut de sus” in intersectia de la Obor.
De cate ori inchid ochii revad aceasta faza de cateva fractiuni de secunda …
Tags: boli de inima, Bucuresti, fumat, obezitate, spital, stres cotidian, urgenta
Powered by FireStats