Gata, ati vazut filmul ? V-a placut ?

Nu ma voi apuca sa zic iar ca e subiect furat si asa mai departe. S-a zis cam totul aici, deja.

Eu am alta treaba. Intai, va reamintesc ceva din film, muntii plutitori, adica astia:

Mda, deci nu ma pot opri sa nu confirm, din punct de vedere al vizualului, filmul avatar face toti banii ..

Deci, oare de unde s-au inspirat autorii apropo de acesti munit de mai sus ?
Sursa = muntii de mai jos:

Mai multe detalii aici.

Tags: avatar, Ciudatenii, film, interesant

La un moment dat, cu totul intamplator, John Carpenter se ‘intalneste’ cu Eight O’Clock in the Morning scrisa de Ray Nelson. Din aceasta intalnire de gradul 3 s-a nascut, in 1988, “They Live“.

Ce “vrea ei” sa ne transmita ? O radiografie a societatii, ascunsa adanc in povestea sf-thriler-comedie neagra. O economie in declin si temerile generate de acest declin, o cultura sociala bazata pe lacomie si fortarea consumatorului sa .. consume si mai mult. Plus etichetarea publicitatii ca fiind purtatoare de mesaje subliminale, grosolan adaugate in film tocmai pentru a contrasta cu finetea folosirii lor in realitate ..

John Carpenter mai are cateva tentative de a ramane in mintea cinefililor, cu “The Thing” (regizor, actor), “The Philadelphia Experiment” (producator) si altele.
They Live este un aparent ‘class B’ dar totusi criticii au descoperit ca multa lume n-a reactionat exploziv la acest film si datorita unui anume factor uman psihologic: nu multi doresc sa li se arate cum si ce este realitatea ..

Vizionare placuta !

Hint: “The golden rule: those who have the gold makes the rules !”

Tags: Artisti, film, regizori, science-fiction

Primul aparat de filmat a fost ochiul. Ochiul omului trebuie precizat imediat si chiar daca pestele sau albina au un organ vizual mai bine perfectionat si adaptat necesitatilor supravietuirii biologice … doar omul e acela care poseda capacitatea tehnica de a prelucra intr-un mod superior, informatiile si datele preluate optic. S-ar putea ca un biolog sa ne contrazica si sa faca o lauda deosebita ochiului si gandirii a cine stie ce insecta dar nu despre asta este vorba. :grin:

Asadar sa trecem repede la ceea ce ne intereseaza si ne atrage irezistibil aici si acum, anume aparatul de filmat. Filmul a tot cules doar imagini pe care le-a fixat trecand de la bucuria ineditului si entuziasmului oricarui inceput. Si incet, incet filmul a inceput sa povesteasca, a trecut de la realitate la fictiune, de la documentar la artistic, de la scurt la lung metraj, ca in literatura de altfel de la schita si nuvela la roman.

Aparatul de filmat a inceput sa adune si sa prelucreze imaginile, sa afle o semnificatie dincolo de imagini, sa povesteasca la inceput, aventura asta a povestirii a durat si mai dureaza inca, chiar daca se exprima altfel, dar apoi sa-i oblige pe spectatori nu numai sa urmareasca ce se intampla pe ecran, dar chiar sa participe la evenimentele din film. Si daca adevaratul mesaj e mediul insusi atunci aceasta aparenta invalmaseala se explica foarte simplu … anume din nevoia de firesc, naturalete si autenticitate.

Tags: aparatul de filmat, film, imagini, ochiul

Cand doi se aseamana, se aduna. Impreuna, de obicei.
Care ar fi cei doi la care ma gandesc acum ?

Pai unul ar fi Sir Arthur Charles Clarke (16 December 1917 – 19 March 2008). Ati mai auzit de el, a scris “The sentinell”, “Rendezvous with Rama” etc. Scriitor de SF, “coborat” din pozitia de operator de radar in armata britanica si ajuns “Commander of the Order of the British Empire”, ordin conferit de regina Marii Britanii pentru servicii deosebite aduse Coroanei britanice ..

Celalalt ar fi Stanley Kubrick (July 26, 1928 – March 7, 1999). Regizor, scenarist, producator. American prin nastere, a petrecut o buna parte din viata prin Marea Britanie dupa ce din student sarac a ajuns recunoscut pentru – mai intai niscai scurt metraje documentare; apoi a trecut la chestii mai serioase: “The Killing”, “Paths of Glory”, “One-Eyed Jacks” .. ba chiar “Spartacus”. Ca regizor a fost luat in vedere chiar si de catre Steven Spielberg ..

Si ce au facut baietii astia doi cand s-au gasit ca vor sa faca ceva impreuna ?

Simplu: poate cel mai desavarsit film stiintifico-fantastic facut de la inventarea mersului pe jos pana azi. Adica “2001. A space odyssey“.

Nu vreau sa ma credeti pe cuvant si nu va cer sa fiti de acod cu mine. Filmul are 149 minute si este de o complexitate inimaginabila. Plin de simboluri si parabole. Nu e “Star Trek”, nu e “Star Wars”, nu e “Matrix”. E un film care trebuie vazut de cateva ori. Este atat de plin de intelesuri si aproape enervant de plictisitor pentru fanii SF care inteleg prin SF lasere si creaturi extraterestre incat din start unii nici nu vor apuca sa treaca de introducere …

Mai mult chiar. Desi realizat in 1968 si introducand tehnici care urmeaza sa fie redescoperite si folosite prin alte SF-uri (gen Star Wars) multi ani mai tarziu, filmul naste controverse si azi.

Fiind intrebat despre ce anume a vrut sa transmita prin acest film, Kubrik a raspuns genial:

They are the areas I prefer not to discuss, because they are highly subjective and will differ from viewer to viewer. In this sense, the film becomes anything the viewer sees in it.
If the film stirs the emotions and penetrates the subconscious of the viewer, if it stimulates, however inchoately, his mythological and religious yearnings and impulses, then it has succeeded.

Vizionare placuta !

Tags: 2001. A space odyseey, Arthur C Clarke, film, Filme, SF, Stanley Kubrik