Despre invidie
Mergand pe strazile mirificului oras cu castile la urechi ascultand muzica pe placul sufletului meu … stateam si ma gandeam la acest cuvant “invidie” ce este cam des intalnit in sufletele multora dintre noi, adica o simt asa la multi dintre apropiati, fenomenul este vizibil si cu nu prea mult efort aflii ca esti vorbit cu invidie, cum le spui ce ai mai facut sau ca “banda merge ca si unsa” cum vezi expresii usor schimbatoare cu timbrul acestui cuvant magnific “invidie” … ce e drept cum zicea un mare clasic “Invidia nu este altceva decat un fel de intristare pentru fericirea ce ni se pare ca au egalii nostrii posedand sau capatand bunurile, despre care am vorbit si acestea nu atat pentru ca voim sa le avem noi, ci pentru ca le au ei” bine zis … ca de filosofia asta zice multe incepand de la cel care a pus bazele si continuand cu cel care a intemeiat aceasta stiinta.
Scriu pe aici ca un semnal de alarma pentru prieteni, amici sau eu mai stiu ce fel de animale sociale, viata e mult prea scurta si cert e un lucru eu chiar nu sunt invidios, invidia spune ceea ce este vatamator, nu ceea ce este adevarat si pana la urma stam ne gandim si tragem concluzia ca invidia este fireasca omului, totusi este un viciu si in acelasi timp o nefericire.
Tags: criticism, invidie, minusuri, Prieteni
Articole asemanatoare:



