Ciju-ciu, kemari, hepiskuros, harpastum, la soule, aceste cuvinte ciudate care la prima vedere nu ne spun nimic si in cel mai fericit caz printr-o neprevazuta asociere de idei ne-ar apropia de semnificatia lor etimologica, nu sunt altceva decat stramosii … fotbalului: fiindca acest joc se pare ca a fost practicat din timpuri stravechi fiind poate reflexul sportiv al gestului facut de copil care a avut pofta sa dea cu piciorul intr-un obiect asemanator cu sfera. :lol:

Daca alergarea, inotul, schiatul sau vaslitul erau inainte de a deveni si sporturi, exercitii legate de lupta omului pentru existenta, fotbalul ar intra mai degraba in categoria divertismentului, desi in unele locuri servea ca mijloc de pregatire militara sau activitate complementara in antrenamentul altor sporturi. Cert este ca jocuri asemanatoare fotbalului erau cunoscute cu mai bine de doua milenii in urma si aceasta istorie straveche nu este nicidecum o broderie pe tesatura rara a fanteziei unui reporter.

Fotbalul se juca in China cu 500 de ani inaintea erei noastre si se numea “ciju-ciu“. Poarta de obicei era facuta din prajini de bambus, inalta de trei metri si sprijinea o plasa de matase. Mingea de piele era umpluta cu par si chiar cu aer, lucru care ne poate da o idee clara despre evolutia jocului si importanta ce i se acorda. Echipa invingatoare era rasplatita, cu flori, fructe si vin in timp ce invinsii erau luati in deradere.

La japonezi fotbalul se numea “kemari” mingea fiind lovita numai cu capul. Grecii aveau doua feluri de fotbal, dintre care unul “harpastum” care se juca cu o minge mare fiind un exercitiu auxiliar pentru disciplinele atletice ale jocurilor olimpice. Romanii jucau cu o minge de dimensiuni mici si unii purtau incaltaminte speciala “calceus” de unde si cuvantul “calcio” sub care e cunoscut in Italia de azi fotbalul.

Poate de aceea cand se afirma ca Anglia este patria fotbalului, un italian va raspunde: “fleacuri ! fotbal jucau si soldatii Romei antice” :lol: si totusi ca sa fim impartiali va trebui sa recunoastem ca fotbalul modern, fotbalul cu echipele, terenul, portile si regulamentul pe care le stim cu totii isi are originea in insulele britanice. Pe actul sau de nastere e scris: “Nascut la 30 octombrie 1863 la Freemason Taverne, Queen Street London”.

Bunica fotbalului este “la soule” iar parintii sapte gentlemeni reprezentand cele mai mari cluburi englezesti unde se practica acest joc. “La soule” era un joc vechi originar din Franta, trecut peste Canalul Manecii odata cu soldatii lui Wilhelm Cuceritorul in anul 1066. Jocul de minge francez primise insa numele de football cu mult inainte de 1863.

Celebra sedinta de la Freemason Taverne avusese un scop foarte precis anume stabilirea codului oficial de reguli ce vor guverna acest sport. Principala regula, in aparenta simpla, dar care consacra denumirea jocului si legitima expresie “football”, se referea la interzicerea de a lovi balonul cu mana si de a alerga cu el in brate. Inventandu-se hentul, se pronunta divortul definitiv dintre fotbal si rugbi.

Se nasteau astfel doua sporturi distincte, fotbalul devenea apoi primul sport din lume dupa numarul practicantilor si al spectatorilor.

Deci, ideea e ca blaturi se mai fac in fotbalul contemporan .. dar vorba poetului: blat sa fie, dar sa stim si noi.

Atentie ! Pericol de dureri de burta de la ras ..

Ca tot este o saptamana plina de fotbal am zis ca ar fi bine sa vedeti super golul inscris de Tommy Oren din liga a doua a Norvegiei din meciul Ham Kam – Kongsvinger, in timp ce mai toata lumea se uita la Liga Campionilor. :lol: