La un moment dat, cu totul intamplator, John Carpenter se ‘intalneste’ cu Eight O’Clock in the Morning scrisa de Ray Nelson. Din aceasta intalnire de gradul 3 s-a nascut, in 1988, “They Live“.

Ce “vrea ei” sa ne transmita ? O radiografie a societatii, ascunsa adanc in povestea sf-thriler-comedie neagra. O economie in declin si temerile generate de acest declin, o cultura sociala bazata pe lacomie si fortarea consumatorului sa .. consume si mai mult. Plus etichetarea publicitatii ca fiind purtatoare de mesaje subliminale, grosolan adaugate in film tocmai pentru a contrasta cu finetea folosirii lor in realitate ..

John Carpenter mai are cateva tentative de a ramane in mintea cinefililor, cu “The Thing” (regizor, actor), “The Philadelphia Experiment” (producator) si altele.
They Live este un aparent ‘class B’ dar totusi criticii au descoperit ca multa lume n-a reactionat exploziv la acest film si datorita unui anume factor uman psihologic: nu multi doresc sa li se arate cum si ce este realitatea ..

Vizionare placuta !

Hint: “The golden rule: those who have the gold makes the rules !”

Iaca, dragii mosului, la asta nu cred ca va asteptati sa apara aici ..

Va spuneam eu candva – si daca nu v-am spus mai demult, va spun acu’ – ca is multe chestii pe lumea asta care au valoare dar .. lumea le-a uitat.

Da, sigur, unii poate au vazut piesa asta de teatru, unii cu “multe ani” in urma. Unii insa nici n-au auzit despre ..
Pentru cei ce n-au habar dar si pentru cei ce au urmarit cu placere cu multa vreme in urma, va invit sa ascultati piesa de teatru

TACHE, IANKE SI CADIR
de Victor Ion Popa.
(hint: “Turcu plateste !”)

Auditie placuta. Merita !!

Update: Din nefericire inregistrarea contine doar cca 30-35 minute apoi continua cu alta piesa de teatru .. taman cand devenea mai interesant :-(. Imi pare rau .. Voi incerca sa gasesc o varianta intreaga …

Intradevar, filmele la care se refera acest articol nu sunt chiar noutati. Poate ca multi deja le-au vazut, sau poate ca au vazut unul din ele.

Ideea este ca desi n-au personaje comune, filmele au o stransa legatura unul cu celalalt. Iar legatura nu este data de faptul ca se refera la un anume eveniment din istoria reala, ci datorita realismului cu care este prezentata … realitatea acelor momente.

Sa ma explic.

Intai, e vorba de regizor. Clint Eastwood pe numele lui. Dupa o viata dedicata – ca actor – filmelor de actiune (western, razboi, politiste), te astepti ca un film regizat de el sa fie .. plin de actiune. Eh, sigur cei ce asta asteapta de la aceste 2 filme nu vor fi dezamagiti.
Dar .. intr-o buna masura – chiar neasteptata, as zice – filmele sunt chiar cerebrale.

Letters from Iwo Jima scoate in evidenta amalgamul de trairi la limita suferite de soldatii japonezi, aparatori ai insulei Iwo-Jima. Un amestec condimentat cu dorinta de a trai, amintiri, stress datorat propriilor insatisfactii si erori personale, peste care se suprapun traditiile si regulile impuse de cultura specific japoneza (samurai, bushido).
Cu greu ar fi gasit un alt actor sa reprezinte pe soldatul Saigo, unul din personajele principale ale filmului. Exceptional. Ca dealtfel si Ken Watanabe, care interpreteaza rolul generalului Kuribayashi, comandantul trupelor japoneze din Iwo-Jima.
Filmul are practic 3 subiecte principale de urmarit: evolutia soldatului japonez – prin prisma lui Saigo; arta purtarii unei lupte pierdute din start fara sa fi totusi infrant (decat prin exterminare), impusa de Kuribayashi; actiunea in sine (explozii, impuscaturi, tot tacamul).

Filmul poate fi vazut online aici.

++++++++++++++++++++++++++++++++++

Flags of Our Fathers abordeaza oarecum acelasi eveniment – cucerirea insulei Iwo-Jima de catre americani. Dar ..
Aici Clint Eastwood isi redemonstreaza ca “le stie”. Scenele de razboi – actiune sunt inserate exact cat sa nu plictiseasca pe cei ce vor revedea filmul pentru ca “parca e ceva acolo care nu e in regula ..”.
Filmul merge in principiu pe 2 planuri – vremea de atunci si actualitatea. Ar fi o diferenta fata de celallt film, care marsa pe 3 planuri ..
Nu. Si aici avem tot 3 actiuni diferite. Zilele noastre, cu amintirile expuse de cel ce le-a trait si vremurile de atunci, cu actiunile de lupta si cu evenimentele din State referitoare la acele momente; aceste 2 planuri sunt evidente.

Ce apare din ceata la o a doua (cel putin) revedere a filmului este mascarada creata de showbiz sa sprijine “efortul de razboi” al “natiunii” ..
A nu se uita ca SUA au intrat in razboi in urma unui atac al japonezilor la Pearl Harbour, atac despre care S-A STIUT la nivel inalt in SUA cu suficient timp inainte sa poata fi prevenit dezastrul … Si de aici pleaca tot .. cine are urechi de auzit sau ochi de vazut .. bravo lor.
Cine nu .. Dumnezeu cu mila lui.

Filmul poate fi vazut online aici.

++++++++++++++++++++++++++++++++++

La mai mare, nea Clint Eastwood.

Revin cu acest capitol “prea putin ascultate” mai bine zis straight outta L.A. – Jekill si Jive formau Mannish, albumul Audio Sedative scos in 1995 la labelul “Correct Records”, avand in spate pe DJ Nu-Mark iar la productie pe B-Zar si Devastatin’, piesa Expect That suna incredibil daca va era dor de beaturile anilor ’90, albumul lor este chiar misto sa zic asa, de ascultat tot insa Jive U The Mann, Mannish si Tasha’s Room aduc aminte de adevaratul hip-hop. Va las cu true mannish arrogance :grin: u know that shiet ?