Cateva zile in urma exploda in mass media vestea ca un copil de 11 ani, Remus Nitoi, a cazut de pe un bloc.

Si – firesc in mass media romaneasca, unde e important sa vinzi nu sa informezi – au aparut variante. Accident, sinucidere, ba chiar o speculatie semitransparenta cum ca poate ca nu a fost singur acolo sus pe bloc ..

Problema insa iese la iveala din detalii.

Este absolut lipsit de importanta daca s-a aruncat in gol, a cazut accidental sau (cel mai improbabil) a fost impins (s-a vehiculat ideea ca un amic a lui Remus obisnuia sa faca tumbe pe marginea terasei blocului, asa numitul “parkour” .. de aici unii puteau trage concluzia ca poate erau impreuna ..).

Ce este parkour ?

Parkour aka the art of moving, is a physical discipline of French origin in which participants run along a route, attempting to negotiate obstacles in the most efficient way possible, as if moving in an emergency situation, using skills such as jumping and climbing, or the more specific parkour moves. The object is to get from one place to another using only the human body and the objects in the environment around you. The obstacles can be anything in one’s environment, but parkour is often seen practiced in urban areas because of the many suitable public structures that are accessible to most people, such as buildings and rails

Prima intrebare: nu mai exista cluburi sportive ?
A doua intrebare: daca toti colegii lui Remus stiau ca “face parkour”, familia si profesorii + adultii din societate (aka bunicii etc) n-au avut nici un cuvant de spus ?

Remus Nitoi ar fi lasat cica un fel de bilet de adio din care ar reiesi ca era decis sa se sinucida deoarece tatal sau il certa pe motiv de note slabe la matematica.
Profu’ de mate sustine ca i-a “executat” un 3 pe motiv ca a facut 8 greseli la tabla inmultirii.

Ce inteleg eu din tot acest talmes balmes:

Parintii (familia) il scapesera de sub control in mod evident. Un copil care are timp (si permisiune) sa plece la orice ora spre a se duce sa “faca parkour” cu prietenii sai de aceeasi varsta (cca 11 ani) .. evident este un copil scapat de sub control.

Societatea (cercul de prieteni) este evident un factor agravant, teribilismul si fitele fiind deja un standard de “smecherie” sau “status” in grupurile de adolescenti, mai ales minori.

Scoala .. profesorii, invatatorii, dascalii, si-au declinat de mult competenta, desi au un rol cam la fel de mare cu al familiei in educatia copiilor ..

Personal declar solidar vinovati familia si scoala. Teribilismul copiilor este o boala care poate fi vindecata prin educatie, si inca foarte simplu .. dar deh .. si unii parinti sunt teribilisti asa ca odraslele lor au exemplul in fata ochilor ..

Tags: a nu se uita, criticism, educatie, invatamant, minusuri