Primul aparat de filmat a fost ochiul. Ochiul omului trebuie precizat imediat si chiar daca pestele sau albina au un organ vizual mai bine perfectionat si adaptat necesitatilor supravietuirii biologice … doar omul e acela care poseda capacitatea tehnica de a prelucra intr-un mod superior, informatiile si datele preluate optic. S-ar putea ca un biolog sa ne contrazica si sa faca o lauda deosebita ochiului si gandirii a cine stie ce insecta dar nu despre asta este vorba. :grin:

Asadar sa trecem repede la ceea ce ne intereseaza si ne atrage irezistibil aici si acum, anume aparatul de filmat. Filmul a tot cules doar imagini pe care le-a fixat trecand de la bucuria ineditului si entuziasmului oricarui inceput. Si incet, incet filmul a inceput sa povesteasca, a trecut de la realitate la fictiune, de la documentar la artistic, de la scurt la lung metraj, ca in literatura de altfel de la schita si nuvela la roman.

Aparatul de filmat a inceput sa adune si sa prelucreze imaginile, sa afle o semnificatie dincolo de imagini, sa povesteasca la inceput, aventura asta a povestirii a durat si mai dureaza inca, chiar daca se exprima altfel, dar apoi sa-i oblige pe spectatori nu numai sa urmareasca ce se intampla pe ecran, dar chiar sa participe la evenimentele din film. Si daca adevaratul mesaj e mediul insusi atunci aceasta aparenta invalmaseala se explica foarte simplu … anume din nevoia de firesc, naturalete si autenticitate.

Tags: aparatul de filmat, film, imagini, ochiul